Natura 2000 Piemontul Făgăraş

 

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor sălbatice desemnate la noi în țară, aria de protecție specială avifaunistică (SPA) Piemontul Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr de specii ocrotite (25 de specii de păsări sălbatice) și condiții naturale oferite. Acest sit se întinde pe suprafața Depresiunii Făgărașului, însumând 71.256 de hectare, în perimetrul administrativ al județelor Brașov (53,4%) și Sibiu (46,6%), pe latura nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală, relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând: pășuni și fânețe (23%), păduri de foioase (31%), de conifere (4%), de amestec (13%) și de tranziție (6%), terenuri arabile (19%), vii și livezi (2%) și terenuri antropizate (2%). La nivelul întregului sit, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii).

Zona seminaturală de la poalele versantului nordic făgărășan oferă astfel o combinație optimă a habitatelor pentru multe specii de păsări amenințate la nivelul Uniunii Europene sau importante pe plan mondial (ex. Acvila țipătoare mică, Cristelul de câmp etc.). Pentru ocrotirea pe termen lung a acestora, este foarte importantă conservarea habitatelor în care își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc.

Pădurile adăpostesc efective semnificative din 5 specii de ciocănitori (ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea de pădure, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea neagră și ghionoaia sură), răpitori nocturni ca huhurezul mare, precum și 2 specii de muscar (muscarul gulerat, muscarul mic). Zonele deschise agricole, cele de pășune, fânețe și pajiști umede cu multe tufișuri și mărăcinișuri, găzduiesc populații semnificative de ciocârlie de pădure, presură de grădină, silvie porumbacă, ieruncă, precum și două specii de sfrâncioc (sfrânciocul mic, sfrânciocul roșiatic). Pentru cuibărire și creșterea puilor, atât efectivele populaționale ale speciilor de răpitoare diurne (acvila țipătoare mică, acvila de munte, șoim călător, viespar, erete de stuf, erete vânăt, șerpar), cât și efectivele de barză neagră, frecventează cu precădere pădurile bătrâne, cu arbori înalți și pe alocuri scorburoși, însă pentru a se hrăni folosesc zonele deschise de la poalele munților, loc de hrănire și pentru barza albă. Cocoșul de munte, în schimb, este o specie caracteristică pădurilor de conifere, dense, înalte și întunecate, dar care au luminișuri deschise, înspre care se îndreaptă pentru a găsi hrană. 

Proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munții Făgăraș și Piemontul Făgăraș a fost demarat din dorința păstrării durabile a biodiversității remarcabile specifice acestei zone.